O scrisoare pierduta... Virusul atipic ocoleste Romania
Scrisoare deschisa a celei mai vanate forme de viata de pe Glob
Am vazut lumina zilei intr-o provincie din sudul Chinei, la o Cooperativa Agricola de Productie specializata in galinacee. Natura adaptabila oricarui mediu si oricarei situatii, fire zburdalnica, am pornit sa calatoresc prin toata lumea, sa vizitez continente, munti si oameni. Mai ales oameni. Mai exact, plamani de oameni. Plamanii sunt marele meu hobby si nu am mari pretentii de confort.
Am stat in plamani de chinezi nemancati de trei zile, in Canada m-am oplosit la unu' care lucra cu deseuri radioactive, ba am frecventat si un thailandez care, al dracului, suda non-stop tigari cu opiu. Nu, nu sunt mofturos. O pleura si o alveola imi sunt de ajuns. Exista insa un loc pe lumea asta in care nu vreau nici in ruptul capului sa ajung. Un loc neprimitor si periculos. Oamenii de acolo au plamanii ciuruiti, praful de pe strazi
te sufoca, iar masinile invechite scot fum cat un combinat petrochimic din Ucraina. Ce sa mai vorbim de camioane sau de plumbul din benzina...
Fumatorii sunt foarte multi, iar tigarile atat de proaste, incat as prefera sa ma-ntorc la chinezul ala care sapa intr-o mina de plumb. Si daca, sa zicem, as incerca un plaman mai tanar, as risca sa-mi sfarsesc zilele in delirium tremens, intoxicat cu aurolac. Cica la fiecare intersectie de canalicul stau ciorchine bacili Koch negri, cu dinti de
aur si sabii ninja pe care ti le baga in gat. "Cengi mani? Scoate paraiu', chinezule, ca te tai". Daca nu le dai, te taie. Toate acestea mi le-a povestit, la Tokyo, un gonococ roman, adus in Japonia de o
dansatoare de strip-tease si pasat unui director de marketing beat, de care ma agatasem si eu. Gonococul fusese escrocat la un joc de
intrajutorare de un spirochet batran care, pana in '89, populase un barman. Din aceasta cauza, gonococul ajunsese sa-si dispretuiasca atat
de mult tara, incat a incercat sa treaca frontiera in State, purtat de un bursier din Iordania.
A venit 11 septembrie 2001, iar iordanianului nu i-au mai dat viza, astfel ca gonococul s-a vazut nevoit sa-si schimbe destinatia. Avand in vedere cele mentionate, aduc la cunostinta omenirii intregi, care ma vaneaza pentru provocarea epidemiei de pneumonie atipica, refuzul meu ferm de a intra vreodata prin Romania.
Prefer Africa si tovarasia varului meu, Sindromul Imunodeficientei Dobandite.
Va salut, al vostru,
SARS Adaugat de Umor.ro (0 ani) - Rm. Valcea - 08.12.2004
Mereu ramane loc... Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
"Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile
importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip."
Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul.
MORALA: Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere! Adaugat de fgng (0 ani) - ukh - 05.12.2004
